Trebuie sa recunosc – a fost un an spectaculos. A avut toate
ingredientele necesare (multa munca, performante financiare, despartiri
amicale, despartiri amare, dezamagiri, reconfirmari, sansa, efort, nervi,
apreciere, mister, etc.).
A fost parca un an trait la o intensitate mai mare. Cu cei
pe care ii iubesc si apreciez, parca am reusit sa o arat mai bine (ok, exista
inca loc de imbunatatiri), iar cei neagreati parca au disparut din peisaj.
A fost un an cu episoade de framantari puternice, dar si cu
decizii abrupte.
A fost primul an in care am impus companiei la care lucrez
un singur obiectiv anual, fara nici o legatura cu cifre
financiare/clienti/contracte, iar 2012 se incheie cu rezultate peste orice
asteptare.
A fost un an in care am redescoperit o savoare a vietii,
fina si delicata, care te face sa te simti implinit si linistit.
Pot sa spun ca am reusit sa fac lucruri spontane, care au
fost si apreciate, culmea....
Am facut lucruri in premiera, am dat o sansa necunoscutului,
si am fost cu totul impresionat de ce am descoperit.
A fost un an in care am reactionat oarecum nefiresc in
anumite situatii (unii ar zice decizii gresite, incorecte), dar cateodata e
bine sa mai faci lucrurile si pe dos!
Au fost si greseli, pe care sunt mandru sa spun ca am avut
puterea sa le recunosc (observ ca un numar foarte mic de oameni au capacitatea
de a scrie negru pe alb – este greseala mea, atunci cand lucrurile indica acest
lucru). Desi nimeni nu vrea sa persiste in greseli, invatatura e mai adanca
atunci cand recunosti deschis, decat atunci cand o eschivezi.
Am reusit sa ne consolidam pozitia profesionala in domeniul
nostru de activitate in pofida tuturor scepticilor, care numarau zilele in care
multinationalele ne vor scoate de pe orbita.
A fost un an al deciziilor curajoase, al riscurilor asumate,
in care am aflat ca pentru mine cel mai important lucru este “sentimentul de a
doua zi”.
Am inteles ca oamenii sunt diferiti, si fiecare isi poate
aduce contributia pozitiva intr-un mod specific, atata vreme cat este condus de
sentimente ca si: altruism, optimism, implicare, asumare, incredere, rabdare,
pasiune.
Trebuie neaparat sa ma gandesc cum ar trebui sa impart cu
cei din jur lucrurile pozitive pe care eu le resimt. Poate ca asta este cea mai
importanta lectie pe care trebuie sa o invat (si sa o aplic) pana la sfarsitul
acestui nou an - deja suna a obiectiv personal pentru 2013 :)))
Si la sfarsit de an ma mai gandesc la ceva. Cum sa explic
mai bine quote-ul “The
sharpest criticism often goes hand in hand with the deepest idealism and love
of country” – Robert Kennedy. (OK, nu ma refer neaparat la sentimentele de patriotism, insa citatul se poate aplica foarte bine in viata profesionala)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu