equilibrium

Multa lume isi doreste sa duca o viata echilibrata. Sunt multi care considera ca exista o poteca dreapta prin viata, care te scuteste de belele si scoate la liman (adica la atingerea obiectivelor personale) in cel mai scurt timp posibil si fara energii irosite aiurea. Am si eu o parere personala in legatura cu treaba asta.

In primul rand, fiinta umana nu e guvernata de un microcontroller, nici macar de diode, tiristoare si tranzistori. Ca urmare formulele matematice nu se aplica, si cea mai scurta distanta dintre doua puncte nu e intotdeauna o linie dreapta. Explic imediat ce vreau sa zic, dar mai prelungesc un pic suspansul.

Apoi, britanicii (care pana acum 100 ani stapaneau un sfert din populatia globului, deci se presupune ca au o civilizatie si filozofie ceva mai avansata) traduc intr-un mod interesant cuvantul echilibru, si anume "balance".

Am cautat si eu pe dexonline.ro, si gasesc ca prima definitie a termenului de echilibru este: Situație a unui corp asupra căruia se exercită forțe care nu-i schimbă starea de mișcare sau  de repaus; stare staționară a unui fenomen.

Balance mi se pare ca descrie o situatie in care elemente distincte genereaza niste reactii prin care se completeaza/anuleaza reciproc. Poti sa zici despre un cantar ca e balanced, doar daca greutatea instalata pe o parte a lui este egala cu greutatea din partea cealalta. Daca e gol, e cam impropriu sa spui ca-i balansat.

Revenind la subiectul initial, pot sa afirm cu tarie ca o viata echilibrata (in definitia dex-ului romanesc, aia cu starea de repaus/stationara) nu e mare smecherie. Intr-adevar, te scuteste de anumite pericole, nu-ti asumi riscuri inutile, dar si drumul ala in linie dreapta e al naibi de plicticos si monoton. Iar cel mai nasol lucru ar fi sa te trezesti pe la 40 ani si sa realizezi ca ai trait o viata monotona si plicticoasa.

Cel mai misto ar fi sa traiesti o viata balansata, in care sa alternezi drumurile prin campie cu cele pe la munte (dar sa ai grija sa nu pici de pe stanci), zonele calduroase cu alea friguroase (nici sa nu te frigi si nici sa nu degeri), si mersul la viteza mare cu mersul agale (cu centura de siguranta si airbag-urile activate). Ceea ce incerc sa spun este ca ferindu-te de excese ar fi chiar recomandabila o anumita varietate de activitati, sentimente si trairi, care sa se balanseze reciproc si sa-ti ofere intr-adevar echilibrul de care ai nevoie. Acest echilibru insa ar trebui sa se manifeste tocmai printr-o balansare a reactiilor uneori opuse, si nicidecum prin lipsa totala a oricaror evenimente putin mai iesite din comun.

Sigur ca fiecare dintre noi este dator de a cantari foarte bine cantitatea si frecventa stimulilor senzoriali pe care-i accepta, pentru ca o abundenta a acestora poate duce la o anumita dependenta a nevoilor de surescitare permanenta, care de obicei se termina cu fumuri, pastile, prafuri si injectii interzise de regula de legislatie.

Ca sa n-o dau prea tare in filozofie (suntem totusi oameni tehnici, ce naiba), atasez si o poza cu “traseul ideal in viata”:

Sumarul pe scurt: oscilatiile vietii ar trebui sa se intample in ambele sensuri (media lor sa fie undeva aproape de axa 0x), daca se poate sa alterneze cele pozitive cu cele negative, si pe cat posibil sa nu depaseasca limitele din intervalul 0y angajat. Asta ca sa bag si un pic de fizica in ciorba.

O astfel de abordare cred ca-ti ofera confortul psihic de a fi fericit in pozitia in care te aflii, trezindu-te in fiecare dimineata curios sa vezi "what's gonna happen next!"

Oscilare placuta!