joi, 4 iulie 2013

Win some, lose some.

Cred ca scriam intr-un post anterior ca ultima smecherie este sa inveti sa te bucuri de ceea ce ai, si sa ignori neajunsurile (intotdeauna vor fi din alea). Si ca daca lucrurile pozitive le estompeaza sau depasesc in relevanta pe cele negative, atunci fiecare este dator sa fie multumit si fericit. Eventual sa mai si savureze cat poate situatia asta.
OK, si atunci de unde atatia oameni cu stare - nefericiti, depresivi, sinucigasi si fleoscaiti? N-ar trebui ca confortul financiar, viata de familie, sanatatea si concediile exotice sa acopere micile necazuri gen: mi-am zgariat masina, copilul a luat locul 2 la concursul de dans pe sarma, nu sunt in stare sa alerg 3 km in 12 min?

Pai nu!
Si am si o teorie noua despre asta.

Ca sa fiu plastic – viata e o tarta de fructe plina cu samburi de rahat (maro). Nu cred ca poti sa tai o felie pe care sa o savurezi linistit si sa eviti vreo bucatica (cat de mica) de kk. Indiferent cine esti si ce (crezi ca) ai realizat, teoria se aplica!

Personal am incercat sa “conduc preventiv” pana la varsta de 33 ani. Asculta de parinti (pana cand esti suficient de mare sa decizi singur ce vrei sa faci) -> fii responsabil pentru ce faci -> alege-ti ceva care te pasioneaza la nebunie si transforma asta in job -> fa tot felul de cretinitati cat esti tanar ca altfel ajungi sa regreti lucrurile pe care nu le-ai facut -> fii cel mai bun in ceea ce faci si oportunitatile vor ajunge in calea ta -> fii calculat cu alegerile importante, incearca sa vezi dincolo de aparente -> controleaza-ti pornirile egocentrice -> nu te lasa purtat de val, dar actioneaza atunci cand se impune.

Nah bun, privind din afara, planul e executat foarte bine. Multe motive de satisfactie si implinire pana in punctul asta. Si cand lucrurile merg foarte bine – primesc o bata de baseball dupa ceafa!
Oau, sunt nauc, nu inteleg nimic, adica cum se poate, de ce mie, dar e absurd, incredibi – Furie, Lehamite, Dezorientare.

Si atunci – inevitabilul se intampla. Constientizezi ca pe lumea asta exista si o dimensiune psihedelica, ascunsa oamenilor care stiu sa faca inmultiri in memorie si sunt in stare sa se orienteze la drum fara harta. Si culmea e ca in aceasta dimensiune (care contrazice toate regulile fizicii) se refugiaza foarte multi oameni care ne inconjoara, unii dintre ei chiar foarte apropiati noua. Iar compasul lor de Bine/Rau este cateodata ghidat de dimensiunea asta, care are polii magnetici inversati.

Si atunci toata logica se duce dracului, si te trezesti neajutorat in fata unor lucruri pe care nu le poti controla si nici nu le intelegi.

Sigur, exista unii care au inteles regulile dimensiunii psihedelice, si in lumea asta au devenit stapani, performanti si artisti. Insa de oricat de multa apreciere se bucura in dimensiunea asta paralela – impozitul la casa si factura la gaz ii aduce constant cu picioarele pe pamant.