tag:blogger.com,1999:blog-33055298918697383122024-02-06T18:21:26.177-08:00perspective la lumina displayuluifreelancerhttp://www.blogger.com/profile/15494047439569858184noreply@blogger.comBlogger12125tag:blogger.com,1999:blog-3305529891869738312.post-20724699436009376762013-07-04T04:37:00.002-07:002013-07-04T04:37:59.507-07:00Win some, lose some.<div class="MsoNormal">
Cred ca scriam intr-un post anterior ca ultima smecherie
este sa inveti sa te bucuri de ceea ce ai, si sa ignori neajunsurile
(intotdeauna vor fi din alea). Si ca daca lucrurile pozitive le estompeaza sau
depasesc in relevanta pe cele negative, atunci fiecare este dator sa fie
multumit si fericit. Eventual sa mai si savureze cat poate situatia asta.</div>
<div class="MsoNormal">
OK, si atunci de unde atatia oameni cu stare - nefericiti,
depresivi, sinucigasi si fleoscaiti? N-ar trebui ca confortul financiar, viata
de familie, sanatatea si concediile exotice sa acopere micile necazuri gen:
mi-am zgariat masina, copilul a luat locul 2 la concursul de dans pe sarma, nu
sunt in stare sa alerg 3 km in 12 min?</div>
<div class="MsoNormal">
<br />
Pai nu!</div>
<div class="MsoNormal">
Si am si o teorie noua despre asta.</div>
<div class="MsoNormal">
<br />
Ca sa fiu plastic – viata e o tarta de fructe plina cu
samburi de rahat (maro). Nu cred ca poti sa tai o felie pe care sa o savurezi
linistit si sa eviti vreo bucatica (cat de mica) de kk. Indiferent cine esti si
ce (crezi ca) ai realizat, teoria se aplica!</div>
<div class="MsoNormal">
<br />
Personal am incercat sa “conduc preventiv” pana la varsta de
33 ani. Asculta de parinti (pana cand esti suficient de mare sa decizi singur
ce vrei sa faci) -> fii responsabil pentru ce faci -> alege-ti ceva care
te pasioneaza la nebunie si transforma asta in job -> fa tot felul de
cretinitati cat esti tanar ca altfel ajungi sa regreti lucrurile pe care nu
le-ai facut -> fii cel mai bun in ceea ce faci si oportunitatile vor ajunge
in calea ta -> fii calculat cu alegerile importante, incearca sa vezi
dincolo de aparente -> controleaza-ti pornirile egocentrice -> nu te lasa
purtat de val, dar actioneaza atunci cand se impune.</div>
<div class="MsoNormal">
<br />
Nah bun, privind din afara, planul e executat foarte bine.
Multe motive de satisfactie si implinire pana in punctul asta. Si cand
lucrurile merg foarte bine – primesc o bata de baseball dupa ceafa!</div>
<div class="MsoNormal">
Oau, sunt nauc, nu inteleg nimic, adica cum se poate, de ce
mie, dar e absurd, incredibi – Furie, Lehamite, Dezorientare.</div>
<div class="MsoNormal">
<br />
Si atunci – inevitabilul se intampla. Constientizezi ca pe
lumea asta exista si o dimensiune psihedelica, ascunsa oamenilor care
stiu sa faca inmultiri in memorie si sunt in stare sa se orienteze la drum fara
harta. Si culmea e ca in aceasta dimensiune (care contrazice toate regulile
fizicii) se refugiaza foarte multi oameni care ne inconjoara, unii dintre ei
chiar foarte apropiati noua. Iar compasul lor de Bine/Rau este cateodata ghidat
de dimensiunea asta, care are polii magnetici inversati.</div>
<div class="MsoNormal">
<br />
Si atunci toata logica se duce dracului, si te trezesti
neajutorat in fata unor lucruri pe care nu le poti controla si nici nu le
intelegi.</div>
<div class="MsoNormal">
<br />
Sigur, exista unii care au inteles regulile dimensiunii
psihedelice, si in lumea asta au devenit stapani, performanti si artisti. Insa
de oricat de multa apreciere se bucura in dimensiunea asta paralela – impozitul
la casa si factura la gaz ii aduce constant cu picioarele pe pamant.</div>
<div class="MsoNormal">
<b></b><br />
<a name='more'></a><b>Revenind on topic –
nu mai am nici o indoiala ca viata e o secventa de lucruri pozitive si negative
si in momentul in care ai castigat ceva automat ai renuntat la altceva, iar in
momentul in care te bucuri de un lucru de fapt o dezamagire se pregateste in
fundal.<o:p></o:p></b></div>
<div class="MsoNormal">
<b>Si oamenii fericiti
in viata sunt aia cu stomacul tare care ignora bucata de rahat din tarta de
fructe. Nu te amagi – poate sa fie dulce prima sau a doua inghititura din prajitura,
dar e doar o chestiune de timp...<o:p></o:p></b></div>
<br />
<div class="MsoNormal">
<i>God Allmighty
Enterprises has hired The Devil as Quality Assurance Supervisor<o:p></o:p></i></div>
freelancerhttp://www.blogger.com/profile/15494047439569858184noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3305529891869738312.post-86444034129558137522013-02-21T14:05:00.002-08:002013-02-21T14:07:12.779-08:00equilibrium<br />
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: 0.5in;">
<span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 13.5pt;">Multa lume isi doreste
sa duca o viata echilibrata. Sunt multi care considera ca exista o poteca
<b>dreapta</b> prin viata, care te scuteste de belele si scoate la liman (adica la
atingerea obiectivelor personale) in cel mai scurt timp posibil si fara energii irosite aiurea. Am si eu o
parere personala in legatura cu treaba asta.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: 0.5in;">
<span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 13.5pt;"></span></div>
<a name='more'></a><br />
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: 0.5in;">
<span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 13.5pt;">In primul rand, fiinta
umana nu e guvernata de un microcontroller, nici macar de diode, tiristoare si
tranzistori. Ca urmare formulele matematice nu se aplica, si cea mai scurta
distanta dintre doua puncte nu e intotdeauna o linie dreapta. Explic imediat ce
vreau sa zic, dar mai prelungesc un pic suspansul.</span><span style="font-family: "Times New Roman","serif"; font-size: 12.0pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";"><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: 0.5in;">
<span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 13.5pt;">Apoi, britanicii (care
pana acum 100 ani stapaneau un sfert din populatia globului, deci se presupune
ca au o civilizatie si filozofie ceva mai avansata) traduc intr-un mod
interesant cuvantul echilibru, si anume "balance".<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt;">
<span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 13.5pt;">Am cautat si eu pe
dexonline.ro, si gasesc ca prima definitie a termenului de echilibru
este: </span><span style="background-color: white; background-position: initial initial; background-repeat: initial initial; font-family: Verdana, sans-serif; font-size: 9pt;">Situație a unui corp asupra căruia se exercită forțe care nu-i
schimbă starea de mișcare sau de repaus;
stare staționară a unui fenomen.</span><span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 13.5pt;"><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: 0.5in;">
<span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 13.5pt;">Balance mi se pare ca descrie
o situatie in care elemente distincte genereaza niste reactii prin care se
completeaza/anuleaza reciproc. Poti sa zici despre un cantar ca e balanced,
doar daca greutatea instalata pe o parte a lui este egala cu greutatea din
partea cealalta. Daca e gol, e cam impropriu sa spui ca-i balansat.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: 0.5in;">
<span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 13.5pt;">Revenind la subiectul
initial, pot sa afirm cu tarie ca o viata echilibrata (in definitia dex-ului
romanesc, aia cu starea de repaus/stationara) nu e mare smecherie. Intr-adevar,
te scuteste de anumite pericole, nu-ti asumi riscuri inutile, dar si drumul ala
in linie dreapta e al naibi de plicticos si monoton. Iar cel mai nasol lucru ar
fi sa te trezesti pe la 40 ani si sa realizezi ca ai trait o viata monotona si
plicticoasa.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: 0.5in;">
<span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 13.5pt;">Cel mai misto ar fi sa
traiesti o viata balansata, in care sa alternezi drumurile prin campie cu cele
pe la munte (dar sa ai grija sa nu pici de pe stanci), zonele calduroase cu
alea friguroase (nici sa nu te frigi si nici sa nu degeri), si mersul la viteza
mare cu mersul agale (cu centura de siguranta si airbag-urile activate). Ceea
ce incerc sa spun este ca ferindu-te de excese ar fi chiar recomandabila o
anumita varietate de activitati, sentimente si trairi, care sa se balanseze
reciproc si sa-ti ofere intr-adevar echilibrul de care ai nevoie. <b>Acest
echilibru insa ar trebui sa se manifeste tocmai printr-o balansare a reactiilor
uneori opuse, si nicidecum prin lipsa totala a oricaror evenimente putin mai
iesite din comun.</b><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: 0.5in;">
<span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 13.5pt;">Sigur ca fiecare dintre
noi este dator de a cantari foarte bine cantitatea si frecventa stimulilor senzoriali
pe care-i accepta, pentru ca o abundenta a acestora poate duce la o anumita
dependenta a nevoilor de surescitare permanenta, care de obicei se termina cu fumuri,
pastile, prafuri si injectii interzise de regula de legislatie.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: 0.5in;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: 0.5in;">
<span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 13.5pt;">Ca sa n-o dau prea tare
in filozofie (suntem totusi oameni tehnici, ce naiba), atasez si o poza cu “traseul
ideal in viata”:<o:p></o:p></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj2-6TzisbWpTq6tSBL3Pm1z8YMz2jl0FtHgpn5KhQddoknn4oE-6dcraav1JOs0WlI8N_O39GyV8-qswQBhFtqbNmfksNOc7P1lOnLq20BzjfLWHdfKqS4wE5U5eFcn5-juakw0_xqHICJ/s1600/waves13.gif" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj2-6TzisbWpTq6tSBL3Pm1z8YMz2jl0FtHgpn5KhQddoknn4oE-6dcraav1JOs0WlI8N_O39GyV8-qswQBhFtqbNmfksNOc7P1lOnLq20BzjfLWHdfKqS4wE5U5eFcn5-juakw0_xqHICJ/s1600/waves13.gif" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: 0.5in;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif; font-size: medium;">Sumarul pe scurt: oscilatiile vietii ar trebui sa se intample in ambele sensuri (media lor sa fie undeva aproape de axa 0x), daca se poate sa alterneze cele pozitive cu cele negative, si pe cat posibil sa nu depaseasca limitele din intervalul 0y angajat. Asta ca sa bag si un pic de fizica in ciorba.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: 0.5in;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif; font-size: medium;">O astfel de abordare cred ca-ti ofera confortul psihic de a fi fericit in pozitia in care te aflii, trezindu-te in fiecare dimineata curios sa vezi "what's gonna happen next!"</span></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: 0.5in;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: 0.5in;">
<span style="font-family: Times New Roman, serif; font-size: medium;">Oscilare placuta!</span></div>
freelancerhttp://www.blogger.com/profile/15494047439569858184noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3305529891869738312.post-19831427253022669242013-01-23T14:02:00.000-08:002013-01-23T14:20:58.757-08:00Asteptari, modeleAu trecut aproximativ 2 ani de cand am auzit de la un amic sintagma: <i>"La voi in oras, am cunoscut destul de multe personaje, dar foarte putine personalitati"</i>. Din moment ce imi aduc aminte constant de chestia asta, banuiesc ca a avut un efect puternic asupra mea.<br />
<br />
Am tot incercat sa definesc diferenta dintre un personaj, si o personalitate, in viziunea mea. (habar n-am cum vede aceasta diferentiere amicul care a enuntat-o, dar cu prima ocazie incerc sa aflu).<br />
Ambii au dobandit o notorietate consistenta, bazata pe o indeletnicire sau situatie memorabila in care s-au facut remarcati. Si ambii au reusit sa ramana prezenti in memoria colectiva fie prin impactul recurent al creatiei (cum e cazul inventatorilor), fie prin reusite deosebite subsecvente (cum e si cazul sportivilor - inca imi aduc aminte de Sergey Bubka, si altii asemenea).<br />
<br />
In cazul in care nu ai fost inzestrat cu vreun creier genial de inventator, ce-ti ramane de facut? Pentru mine totusi cel mai important element care diferentiaza un personaj de o personalitate este o forma de altruism. O personalitate reuseste sa ofere ceva celorlalti din jur, sau sa schimbe cu ceva status quo-ul prin care sa aduca ceva diferit, neasteptat, insa definitiv pozitiv. O personalitate ar trebui sa faca acele lucruri astfel incat sa fie apreciata nu doar pentru ce a reusit sa faca pentru sine, ci mai ales pentru ce a reusit sa ofere celorlalti.<br />
Aceasta initiativa poate lua multe forme, nu ma gandesc exclusiv la contributiile catre fondurile de caritate, ci la elemente cum ar fi: exemple de comportament, inspiratie, ambitie, devotament, sacrificiu, echilibru, etc.<br />
<br />
O, si cred ca mai e un lucru extrem de important. Curajul! Mi se pare o conditie obligatorie ca la un moment dat sa ai curajul de a iesi de pe o traiectorie gravitationala si de a-ti asuma un alt mod de comportament, gandire, disciplina, reactie.<br />
Nu cred ca cineva a reusit sa realizeze ceva de care sa fie mandru si bucuros, fara ca din cand in cand sa faca un "leap of faith".<br />
<br />
Cand ma refer la curaj, nu ma refer la modul: sa te arunci in cap de pe un pod cu elasticul legat de glezne (desi nici gestul asta nu e complet lipsit de avantaje), ci curajul de a face lucrurile altfel decat majoritatea, asumandu-ti totodata responsabilitatea deschis, daca <b>crezi</b> cu toata inima in demersul tau.<br />
<br />
Eu sunt convins de viralitatea unui astfel de comportament. Cu totii vrem sa traim o viata mai buna, intr-un loc mai civilizat, insa asteptam aceasta schimbare de la altii.<br />
N-o sa se intample niciodata!<br />
Trebuie sa fie o generatie de sacrificiu care sa schimbe ceva radical in propriul comportament, acest lucru sa ajunga la cat mai multi oameni din jurul lor care sa incerce sa faca la fel (bineinteles, doar daca aproba si apreciaza aceste lucruri).<br />
N-o sa fie usor - niciodata ceva important nu va fi usor de facut, insa simt ca beneficiile ulterioare estompeaza cu lejeritate eforturile facute initial.<br />
<br />
<b>Nota de maxima importanta:</b> nu vei reusi sa faci nimic cu adevarat extraordinar, daca te iei tot timpul in serios. Daca nu poti sa faci un pic misto de tine insuti. Trebuie sa fii pregatit sa renunti la o imagine super-slefuita si sa accepti ca la toti ni se micsoreaza cand facem baie in apa rece, pentru a putea aplica acel curaj de care vorbeam anterior.<br />
(fetele pot sa-si caute singure paralela cu dusul, ca asta nu pare sa fie valabila in cazul lor...)<br />
<br />
Ca si concluzie, o fi Timisoara un oras cu mult mai putine personalitati decat Bucurestiul, insa daca devine locul in care oamenii devin altruisti, curajosi si relaxati intr-un numar cat mai mare, pot fi fericit ca traiesc in cel mai minunat loc de pe pamant.<br />
<br />
Si apoi le rezolvam imediat si pe-alea cu spitalele, educatia, curatenia, circulatia, aglomeratia, birocratia, etc.freelancerhttp://www.blogger.com/profile/15494047439569858184noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3305529891869738312.post-90883737442158888782013-01-14T12:49:00.002-08:002013-01-14T12:49:30.753-08:002012 roundup<br />
<div class="MsoNormal">
Trebuie sa recunosc – a fost un an spectaculos. A avut toate
ingredientele necesare (multa munca, performante financiare, despartiri
amicale, despartiri amare, dezamagiri, reconfirmari, sansa, efort, nervi,
apreciere, mister, etc.).<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
A fost parca un an trait la o intensitate mai mare. Cu cei
pe care ii iubesc si apreciez, parca am reusit sa o arat mai bine (ok, exista
inca loc de imbunatatiri), iar cei neagreati parca au disparut din peisaj. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
A fost un an cu episoade de framantari puternice, dar si cu
decizii abrupte.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
A fost primul an in care am impus companiei la care lucrez
un singur obiectiv anual, fara nici o legatura cu cifre
financiare/clienti/contracte, iar 2012 se incheie cu rezultate peste orice
asteptare.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
A fost un an in care am redescoperit o savoare a vietii,
fina si delicata, care te face sa te simti implinit si linistit.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Pot sa spun ca am reusit sa fac lucruri spontane, care au
fost si apreciate, culmea....<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Am facut lucruri in premiera, am dat o sansa necunoscutului,
si am fost cu totul impresionat de ce am descoperit.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
A fost un an in care am reactionat oarecum nefiresc in
anumite situatii (unii ar zice decizii gresite, incorecte), dar cateodata e
bine sa mai faci lucrurile si pe dos!<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Au fost si greseli, pe care sunt mandru sa spun ca am avut
puterea sa le recunosc (observ ca un numar foarte mic de oameni au capacitatea
de a scrie negru pe alb – este greseala mea, atunci cand lucrurile indica acest
lucru). Desi nimeni nu vrea sa persiste in greseli, invatatura e mai adanca
atunci cand recunosti deschis, decat atunci cand o eschivezi.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Am reusit sa ne consolidam pozitia profesionala in domeniul
nostru de activitate in pofida tuturor scepticilor, care numarau zilele in care
multinationalele ne vor scoate de pe orbita.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
A fost un an al deciziilor curajoase, al riscurilor asumate,
in care am aflat ca pentru mine cel mai important lucru este “sentimentul de a
doua zi”.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Am inteles ca oamenii sunt diferiti, si fiecare isi poate
aduce contributia pozitiva intr-un mod specific, atata vreme cat este condus de
sentimente ca si: altruism, optimism, implicare, asumare, incredere, rabdare,
pasiune.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Trebuie neaparat sa ma gandesc cum ar trebui sa impart cu
cei din jur lucrurile pozitive pe care eu le resimt. Poate ca asta este cea mai
importanta lectie pe care trebuie sa o invat (si sa o aplic) pana la sfarsitul
acestui nou an - deja suna a obiectiv personal pentru 2013 :)))<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Si la sfarsit de an ma mai gandesc la ceva. Cum sa explic
mai bine quote-ul <i>“</i><i><span lang="EN">The
sharpest criticism often goes hand in hand with the deepest idealism and love
of country”</span></i><span lang="EN"> – Robert Kennedy. (OK, nu ma refer neaparat la sentimentele de patriotism, insa citatul se poate aplica foarte bine in viata profesionala)</span><o:p></o:p></div>
freelancerhttp://www.blogger.com/profile/15494047439569858184noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3305529891869738312.post-30100145913270653892012-09-18T13:33:00.002-07:002012-09-18T13:38:46.799-07:00Tehnici de vanzare<br />
<div class="MsoNormal">
</div>
<a name='more'></a>Am avut zilele trecute o delegatie alaturi de doua colege “vanzatoare”.
Fiind nevoit sa conduc vreo 700km pe drumurile patriei, bineinteles ca am ajuns
si la discutii filozofice despre dezvoltare personala, traininguri, evolutii,
etc. Este evaluarea mea ca toate manualele, tutorialele, NLP-urile si
concentrarea de energii sunt determinante intr-o mica masura pentru atingerea
scopului final (considerandu-l pe acesta ca fiind semnarea unui contract,
castigarea unui client, etc.). Sau in cel mai bun caz, efectul acestora este de
scurta durata, iar “victoriile” obtinute nu vor avea o viata lunga. In schimb,
sunt de parere ca un progres solid al parteneriatelor (care iti ofera apoi
victoriile legate de contracte noi, vanzari, etc.) poate fi facut printr-o
combinatie a acestor doua elemente:<br />
<div class="MsoListParagraphCxSpFirst" style="mso-list: l0 level1 lfo1; text-indent: -.25in;">
</div>
<ul>
<li><span style="text-indent: -0.25in;">-</span><span style="font-size: 7pt; text-indent: -0.25in;">
</span><span style="text-indent: -0.25in;"><b>Onestitate</b> fata de partener/client, si
onestitate fata de tine. E foarte important de inteles ca initial trebuie sa
ajungi sa fii onest cu tine insuti, referitor la obiectivele tale, evaluarea lor
etica, gradul de sinceritate al actiunilor proprii, inainte sa poti proiecta
aceasta onestitate asupra nevoilor celorlalti, pentru a putea ajunge sa cauti cu
adevarat cele mai bune solutii pentru toate partile implicate. Este esentiala
obtinerea unui mindset onest in momentul propunerii unor solutii care sa vina
cu adevarat in ajutorul clientilor, si nu doar sa rezolve o problema interna de
stocuri care trebuie lichidate. Sigur ca acest mindset va trebui dublat de un
efort destul de dificil de a intelege scenariul fiecarui client in parte,
constrangerile business-ului in care activeaza, piata, clientii si concurenta
lui, etc.</span></li>
<li><span style="text-indent: -0.25in;">-</span><span style="font-size: 7pt; text-indent: -0.25in;">
</span><span style="text-indent: -0.25in;"><b>Munca.</b> Cantitati mari de munca, si niciodata
micsorabile, niciodata simplificate. Cu cat mai putin timp dedici studierii
datelor, analizei scenariilor, discutiilor si evaluarilor, cu atat mai mult
lasi vulnerabilitati deschise prin care poti fi contra-atacat, si in final poti
sa ajungi la ratarea obiectivului. Eu personal nu cred in persoanele care
declara ca au ajuns la un nivel al cunostintelor si experientei care-i permit
sa puna diagnostice ultra-exacte dintr-o privire, sau sunt capabile sa
identifice solutiile optime in 3 secunde.</span></li>
</ul>
<!--[if !supportLists]--><br />
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Este convingerea mea ca fata de aceste doua elemente (Munca
si Onestitate), tehnicile de modulare a vocii, rezonanta cuvintelor, privitul
pe sub sprancene sau gestica si mimica palesc in fata masurii de eficienta finala. Este
adevarat, traim intr-o lume imperfecta, in care nu intotdeauna cei merituosi
castiga bataliile, insa ma incapatanez sa cred ca acestia castiga in final razboiul.</div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Aceste fiind spuse, peste cateva zile urmeaza sa ma duc la
un workshop care cuprinde in descriere cateva cuvinte interesante (leadership,
antreprenor, vanzator, NLP, teatru, roluri). Sunt foarte nerabdator/curios sa
vad cum va decurge aceasta experienta. Sunt decis sa-mi controlez scepticismul
si sa incerc sa asimilez cat mai mult din aceasta participare. Sunt totusi
curios sa vad impartasita experienta altora privind rolul pe care l-a avut “ambalajul”
in contributia la rezultatele obtinute.<br />
<br />
quote-ul inspirational al zilei:<br />
<i>"Do your duty and a little more and the future will take care of itself" </i>- <b>Andrew Carnegie</b></div>
freelancerhttp://www.blogger.com/profile/15494047439569858184noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3305529891869738312.post-48491854429379595572012-05-04T07:32:00.000-07:002012-05-04T07:44:20.637-07:00revenire<br />
<div class="MsoNormal">
OK, a trecut destul de mult timp decat n-am mai scris. Culmea
e ca a fost o perioada in care subiectele care merita tratate pe blog abundau,
si daca as fi putut sa-mi iau concediu dupa fiecare saptamana din ultimele 2-3
luni, as fi umplut limita de spatiu de la blogspot.com cu balmajelile mele.</div>
<div class="MsoNormal">
Dar s-o luam incetisor (si metodic...).</div>
<div class="MsoNormal">
A trebuit sa treaca destul de mult timp inainte sa fiu
impacat cu ideea ca libertatile si optiunile personale se ingusteaza constant
pe masura ce cresc resposabilitatile de la job. Desi poate parea paradoxal (toata
lumea invidiaza programul nejustificat, masina de serviciu, cheltuielile
decontabile practic nelimitat, biroul spatios cu mult aer conditionat si
liniste, decizie discretionara privind orice aspect al convietuirii
subalternilor in cele 9 ore petrecute la birou, fara sa mai amintim de salariul
rusinos de mare) “colivia” se ingusteaza pe masura ce toate aceste beneficii
sporesc. In general, interpretarile si deciziile managerului ar trebui sa fie
oarecum acceptate de catre majoritatea persoanelor asupra carora se rasfrang,
mai ales intr-o situatie in care angajatii fac parte din “knowledge workers”.</div>
<div class="MsoNormal" style="text-indent: .25in;">
Consider ca nimic nu poate
compromite performantele si productivitatea unui om (cel putin in segmentul de
activitate in care lucram noi) decat sentimentul ca “Leadership-ul a luat-o pe
ulei”, “Seful asta si-a pierdut contactul cu realitatea”, “in loc sa-l preocupe
business-ul el bate campii”, etc.</div>
<div class="MsoNormal">
Fiecare decizie luata intr-o situatie
importanta trebuie sa fie cumva echilibrata fata de cele 3 colturi ale
triunghiului:</div>
<div class="MsoListParagraphCxSpFirst" style="mso-list: l0 level1 lfo1; text-indent: -.25in;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjtwC0sdiO3EfJmdrJSII5tZv14bziXIn6NtQgzSNuPzWWNKdWMCTxmdknCktBMWHgt3TH3mpewFF7Knavb5woguZZvwQdY0oU0QW75icdfeeN_T7RPPxYQVyiBJn7V6MFwnWBgfxTJEEIk/s1600/triangle.png" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjtwC0sdiO3EfJmdrJSII5tZv14bziXIn6NtQgzSNuPzWWNKdWMCTxmdknCktBMWHgt3TH3mpewFF7Knavb5woguZZvwQdY0oU0QW75icdfeeN_T7RPPxYQVyiBJn7V6MFwnWBgfxTJEEIk/s1600/triangle.png" /></a></div>
<ul>
<li><span style="text-indent: -0.25in;">-</span><span style="font-size: 7pt; text-indent: -0.25in;"> </span><span style="text-indent: -0.25in;">Ceea ce oamenii din anturajul tau percep a fi
corect</span></li>
<li><span style="text-indent: -0.25in;">-</span><span style="font-size: 7pt; text-indent: -0.25in;"> </span><span style="text-indent: -0.25in;">Ceea ce toate cartile de management pe care
le-ai citit considera corect a fi facut (oamenii aia care le-au scris n-or fi
incaruntit degeaba)</span></li>
<li><span style="text-indent: -0.25in;">-</span><span style="font-size: 7pt; text-indent: -0.25in;"> </span><span style="text-indent: -0.25in;">Ceea ce tu insuti consideri ca e corect (esti si
tu om, FMM, si mai esti si sef!)</span></li>
</ul>
<span style="text-indent: 0.25in;"> Cred ca aptidutinile esentiale ies
la iveala in momentul in care gasesti raporturile adecvate intre aceste 3
categorii de perceptii/asteptari, pentru situatiile in care cele 3 puncte de
vedere sunt divergente. Sigur, aceasta abordare poate acomoda urmatoarele:</span><br />
<div class="MsoListParagraphCxSpFirst" style="mso-list: l0 level1 lfo1; text-indent: -.25in;">
</div>
<ul>
<li><span style="text-indent: -0.25in;">-</span><span style="font-size: 7pt; text-indent: -0.25in;">
</span><span style="text-indent: -0.25in;">Cateodata mai trebuie sa spargi niste oua ca sa
faci omleta</span></li>
<li><span style="text-indent: -0.25in;">-</span><span style="font-size: 7pt; text-indent: -0.25in;">
</span><span style="text-indent: -0.25in;">E important sa fii constant in decizii, si sa
urmezi o directie principala</span></li>
<li><span style="text-indent: -0.25in;">-</span><span style="font-size: 7pt; text-indent: -0.25in;">
</span><span style="text-indent: -0.25in;">Niciodata sa nu lasi aprecierile personale
private sa-ti influenteze deciziile. E cel mai sigur drum spre pierzanie</span></li>
</ul>
<span style="text-indent: 0.25in;"> Despre
explicatii si justificari, chestiile astea sunt niste sabii cu doua taisuri:
in majoritatea situatiilor are sens sa oferi o oarecare justificare asupra
deciziilor luate, sau macar o referire catre contributia la “scopul final”. Asta-i
tratamentul cu vitamine. Exista totusi si scenarii in care e mai bine <b>sa nu
explicam</b> deciziile luate, desi poate crea o oarecare confuzie initial. Asta-i
injectia cu epinefrina.</span><br />
<div class="MsoListParagraphCxSpFirst" style="mso-list: l0 level1 lfo1; text-indent: -.25in;">
<span style="text-indent: 0.25in;">Sfatul medicului: nu abuzati de epinefrina.</span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpFirst" style="mso-list: l0 level1 lfo1; text-indent: -.25in;">
<span style="text-indent: 0.25in;"><br /></span></div>
<div class="MsoListParagraph" style="text-indent: .5in;">
Cel mai important – e destul
de greu de acceptat faptul ca exista lucruri pe care <b><u>nu le vei putea spune
niciodata</u></b> subalternilor, chiar daca ai vrea din toata inima sa o faci, si chiar
daca acestia au devenit intre timp prietenii tai.<br />
<br />
Later EDIT: scuze de poza cu triunghiul. A<span style="text-indent: 0.5in;">m dat pe google "triangle with dot" si asta am gasit. </span><span style="text-indent: 0.5in;">Nu vreau sa se interpreteze nimic masonic aici, nu am nici o legatura. Referitor la orice lucru secret si ascuns, impartasesc opinia omului astuia: </span><span style="text-align: -webkit-center; text-indent: 0px;"><i>"The very word 'secrecy' is repugnant in a free and open society; and we are as a people inherently and historically opposed to secret societies, to secret oaths and to secret proceedings. We decided long ago that the dangers of excessive and unwarranted concealment of pertinent facts far outweighed the dangers, which are cited to justify it." - JFK</i></span></div>freelancerhttp://www.blogger.com/profile/15494047439569858184noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3305529891869738312.post-58231820090013657612011-12-02T04:44:00.000-08:002011-12-02T04:47:00.563-08:00Niste optiuni in viata...<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 10pt; text-indent: 0.5in;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Un copil crescut intr-o familie middle-class din Africa de Sud isi urmeaza pasiunea de a face fotografii privind evenimentele rasiale care se petrec in tara de bastina in timpul Apartheidului (anii 80-90). Fotografiile au un impact puternic asupra opiniei publice din tarile dezvoltate (care nu au mai avut conflicte majore de la sfarsitul razboiului din Vietnam), si treptat, fotograful castiga celebritate mondiala. Se muta la New York unde in scurt timp devine acaparat de viata in lumina reflectoarelor, si incepe sa abuzeze de droguri si bautura. Dupa cateva luni se sinucide inhaland monixid de carbon de la esapamentul masinii proprii</span></div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 10pt; text-indent: 0.5in;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Un tanar recrut din armata incearca sa apere un bucatar de culoare intr-o tara “rasista’. Este imediat batut salbatic de confratii lui albi pentru indrazneala de a-i lua apararea unui negru. Traumatizat fiind, are o incercare nereusita de a se sinucide. Isi termina pana la urma stagiul militar, si devine fotograf. Avand pregatire militara, alege sa mearga in zonele de conflict de pe glob pentru a obtine fotografii impresionante. In 1993 face o fotografie care-i va aduce premiul Pulitzer. Totusi, controversele nascute de aceasta fotografie il imping la sinucidere, la 4 luni dupa obtinerea premiului.</span></div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 10pt; text-indent: 0.5in;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Ambele relatari de mai sus se refera la aceeasi persoana – Kevin Carter. Fotografia care i-a adus premiul Pulitzer prezinta un copil care se taraste spre un centru de hrana al Natiunilor Unite in timpul foametei din Sudan. In spatele lui, un corb asteapta finalul inevitabil... (nu vreau sa fac o descriere mai explicita, fotografia o puteti vedea </span><a href="http://vi.sualize.us/view/3151b32306bfdbf33a0110c5b2e789b7/" target="_blank"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">aici</span></a><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">). Controversele s-au nascut in momentul in care Kevin Carter a recunoscut ca a plecat din acel loc imediat dupa ce a facut fotografia, si nu stie exact ce s-a intamplat cu copilul. O parte a opiniei publice a fost oripilata de faptul ca fotograful a avut timp sa-si potriveasca aparatul pentru a obtine unghiul perfect, insa nu a avut decenta si umanitatea de a ajuta acel copil.</span></div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 10pt; text-indent: 0.5in;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Ceea ce incerc sa spun este ca in viata/cariera suntem pusi de multe ori in fata unor alegeri importante, aparent definitorii pentru parcursul ulterior. Fie bune sau rele, intr-o masura oarecare benefice sau paguboase, cred ca orice decizie cu care poti sa fi impacat este de preferat inaintea uneia care-ti poate aduce un avantaj personal, insa poate genera remuscari ulterioare. Orice satisfactie financiara, personala, parinteasca sau sportiva poate fi savurata si apreciata doar daca ai o constiinta curata si libera de presiuni.</span></div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 10pt; text-indent: 0.5in;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Incerc sa recitesc acest post de fiecare data cand voi fi pus in situatia de a lua o decizie pe care o voi simti pe moment de importanta majora. Cred ca-mi va face mult mai usoara sarcina... Si nu va temeti, sunt mai multe cai de a obtine ceea ce va doriti. Mai important este sa poti sa te bucuri cat mai mult de ce ai obtinut.</span></div>freelancerhttp://www.blogger.com/profile/15494047439569858184noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3305529891869738312.post-66295801002848659142011-11-04T08:39:00.000-07:002011-11-04T08:39:15.975-07:00un articol interesantAm citit un articol care faca nota discordanta de majoritatea opiniilor privind o problema actuala. Sunt complet de acord cu textul articolului, pe principiul "what goes around, comes around", si as vrea ca atitudini gen <em>Noi cei putini (si destepti) stim ce-i mai bine pentru voi cei multi (si prosti)</em> sa dispara cat mai repede. Fiecare va deveni mai responsabil de actiunile pe care le face doar daca va plati pentru ele.<br />
Iar daca discutam despre vinovatie, nu e clar cine e mai vinovat: cel care greseste in mod constant, sau cel care observa acest lucru insa incearca sa speculeze greselile pentru propriul beneficiu!<br />
<br />
<a href="http://www.contributors.ro/dezbatere/democratia-intr-un-tomberon-de-gunoi/">http://www.contributors.ro/dezbatere/democratia-intr-un-tomberon-de-gunoi/</a>freelancerhttp://www.blogger.com/profile/15494047439569858184noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3305529891869738312.post-58008389168988686242011-11-03T04:03:00.000-07:002011-11-03T04:03:15.407-07:00A Jecmani sa A Nu JecmaniAceasta este intrebarea...<br />
<br />
Cum stabilesti preturile pentru serviciile ofertate? (OK, daca nu iti sufla in ceafa concurenta). Incerci sa exploatezi situatia in care se afla clientul tau, stabilindu-ti preturile in functie de "cat de tare-l arde" sau "cat are el de castigat dupa ce-mi fac eu treaba", sau incerci o abordare mai echilibrata, incercand sa pastrezi o oarecare egalitate intre sumele cerute de la caz la caz.<br />
Sigur, pe principiul ca "De-aia facem business, ca sa generam profit", prima abordare ar fi probabil perfect justificabila de catre majoritatea managerilor. (acelasi lucru ar putea fi spus si asa: "Sa cautam o solutie win-win si pentru noi si pentru client").<br />
<strong>Problema se pune in momentul in care ajung doi clienti de-ai tai, carora sa zicem ca le prestezi acelasi tip de serviciu, sa afle de discrepantele in cotatiile de pret.</strong><br />
<br />
Sigur, o anumita variatie a preturilor de accepta, dar care poate fi aceasta limita? Daca ar fi sa compar cu service-urile auto, as putea zice ca accept sa platesc de doua ori mai mult mergand la un service autorizat pentru revizia tehnica a masinii, decat pretul pe care l-as plati la un service mai prapadit. Ce castig? siguranta mea si a familiei mele in trafic. Poate fi ceva mai important decat atat?<br />
<br />
Oricum, problema e mai complicata. Bani mai multi iti permit sa angajezi oameni mai buni, care fac servicii mai bune, care iti permit sa castigi mai multi bani, cu care iti perfectionezi mai departe serviciile, etc.<br />
<br />
Sa speram totusi ca vom putea gasi acel echilibru prin care sa livram servicii de calitate, si sa nu fim pusi niciodata in situatia de a da niste explicatii puerile pentru sumele de bani solicitatefreelancerhttp://www.blogger.com/profile/15494047439569858184noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3305529891869738312.post-34904249526806305912011-10-18T06:23:00.000-07:002011-10-19T04:04:33.345-07:00CEOi concediati! Vai mama lor!<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Sa va dau doua exemple:</span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br />
</span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><strong>LEO Apotheker</strong> a fost CEO la HP (un gigant in industria IT, pentru cine nu stie) aproximativ 10 luni si jumatate. A fost concediat la 2 saptamani dupa ce a anuntat ca HP va renunta la divizia de calculatoare, va opri dezvoltarea propriei platforme de software pentru telefoane mobile, si va plati aproximativ 10 miliarde de dolari pentru<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>o companie de software cu o cifra de afaceri anuala de 1 miliard. <u>In ziua</u> in care a facut acele anunturi, actiunile HP la bursa au scazut cu 20%. </span><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">In perioada (scurta de altfel) in care el a condus destinele companiei, actiunile HP au scazut cu 40%. </span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Acum fiti atenti: pentru “performantele” obtinute, a primi un bonus de despartire de 7,2 milioane de USD. Asta dupa ce la angajare a primit 4 milioane USD bonus de instalare, inca 4,6 milioane USD suma de cheltuit cu relocarea, si un salariu de 1,2 milioane USD / an.</span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Pe scurt: in 10 luni, compania a pierdut aproximativ 35 miliarde USD din capitalizarea la bursa, insa el a incasat cel putin 17 milioane USD.</span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br />
</span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><strong>Carol Bartz</strong> a fost numita CEO la Yahoo! (messengerul cu aspiratii de google) la inceputul lui 2009. Dupa un an (in care a reusit sa concedieze 1600 oameni), a fost numita “<em>cel mai supra-platit CEO din lume</em>”*1, castigand aproximativ 47 milioane $ in primul an. Carol a fost numita CEO la Yahoo dupa ce fostul executiv a respins oferta lui Microsoft de achizitonare la 46 miliarde USD. Dupa doi ani si jumatate sub condurecea lui Bartz, Yahoo mai valoareaza aproximativ 30% din suma avansata de Microsoft. Cu toate astea, d-na CEO a mai primit 10 milioane USD drept “cadou de despartire”</span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br />
</span><br />
<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 10pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Nu vi se par putin disproportionate sumele acestea? vorbim de o gramada de bani platiti unor oameni care in mod clar nu au facut performante notabile, ba chiar mai mult, au adus niste companii intr-o stare mult mai precara decat le-au gasit cand s-au angajat (cel putin judecand dupa aparentele pietelor).</span></div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 10pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Poate ca ar trebui ca fiecare CEO al companiilor listate la bursa sa fie platiti cu salariul mediu din compania respectiva, si sa aibe ca si unic mecanism de suplimentare a veniturilor procent din cresterea veniturilor/profiturilor companiei de la an la an (stock options, produse derivate, etc.). Atunci sa vedeti motivare si incentivare pentru Executivi!</span><br />
<br />
<span style="font-family: Arial;">*1 La polul opus s-a aflat un CEO celebru, care timp de 12 ani a fost platit cu un salariu de 1 USD / an. Culmea este ca acest CEO a determinat o evolutie spectaculoasa a companiei sale (devenind una dintre cele mai mari 10 companii din lume), si a reusit sa influenteze viata a zeci de milioane de oameni care folosesc produsele create de aceasta. Si nu, nu a fost concediat de board...</span></div>freelancerhttp://www.blogger.com/profile/15494047439569858184noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3305529891869738312.post-18527845421497860222011-10-14T02:41:00.000-07:002011-10-18T06:31:43.795-07:00Despre Sportivii din Corporatii<div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 10pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">E o deosebire mare intre sportivii de top si bravii nostrii Executivi. Ma intreb oare de ce majoritatea oamenilor admira intr-un mod sincer pe sportivi ca si Novak Djokivici, Lionel Messi, Ronnie O’Sullivan, Vitali Klitscho, Usain Bolt, Ian Thorpe, Kobe Bryant, si altii, insa cand se gandesc la Manageri/Executivi din Corporatii, Banci sau organisme similare, nutresc o oarecare invidie, poate chiar un oarecare dispret…</span></div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 10pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Pana la urma discutam, in ambele cazuri, despre niste oameni care castiga o gramada de bani, mai multi decat le-ar trebui pentru a duce o viata indestulata. Si unii si altii sunt performanti in domeniul lor de activitate, si si-au demonstrat maiestria in majoritatea ocaziilor.</span></div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 10pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">De ce oare avem sentimente diferite (pe undeva chiar opuse) si nu apreciem efortul si realizarile “executivilor de nivel C” la fel cum o facem pentru sportivi? Sa incercam niste raspunsuri:</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpFirst" style="margin: 0in 0in 0pt 0.5in; mso-list: l0 level1 lfo1; text-indent: -0.25in;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span style="mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;"><span style="mso-list: Ignore;">- </span></span><strong>Motivatia.</strong> Sportivii fac ceea ce fac din pasiune. fara o pasiune mistuitoare nu ar putea sa exerseze o miscare sau o lovitura de zeci de mii de ori pana cand ajung sa o faca bine. Si apoi sa o ia de la inceput pentru a obtine o milisecunda in plus. Banii vin abia ulterior (exclusiv success fee, sau bonus de performanta), insa obiectivul unui sportiv este sa devina cat mai bun/cel mai bun din oras, judet, tara, regiune si apoi in lume. Directorii nostrii isi fac activitatea condusi de o pasiune pentru bani. ASa cum sportivii se lupta cu milisecundele sau kilometrii, managerii cauta fara oboseala motive si justificari pentru a obtine mai multi bani, luna de luna si an de an. Obiectivul lor este sa detina proprietati, conturi la banci, recunostinta si admiratie de la semenii lor (atentie, nu de la oameni obisnuiti, ci de la alti manageri care nu pot atinge rezultate similare).</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin: 0in 0in 0pt 0.5in; mso-list: l0 level1 lfo1; text-indent: -0.25in;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span style="mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;"><span style="mso-list: Ignore;">- </span></span><strong>Domeniul de activitate.</strong> Sportivii se axeaza in general pe un singur sport, pe care-l practica de la 6 ani pana la 30-40 ani. Pariaza totul pe o singura carte. Daca la mijlocul perioadei isi dau seama ca nu pot atinge nivelul de performanta dorit, nu au optiunea de a incerca alt ceva. Cu managerii, lucrurile stau altfel – e complet natural ca un manager sa-si schimbe domeniul de activitate la fiecare 3-4 ani. Azi la o companie de medicamente, maine la o fabrica de ambalaje, apoi la o retea de retail si la o fabrica de profile metalice.</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin: 0in 0in 0pt 0.5in; mso-list: l0 level1 lfo1; text-indent: -0.25in;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span style="mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;"><span style="mso-list: Ignore;">- </span></span><strong>Asumarea meritelor.</strong> Mai ales la sporturile individuale, e destul de clar cine se face vinovat de victorii si de infrangeri. In cazul directorilor, orice proiect nerealizat poate atrage raspunderea finala din partea unor nefeciti care au executat niste ordine proaste. Sau orice sclipire de inspiratie din partea vreunui “invizibil” de la tehnic/vanzari il poate propulsa pe manager pe noi culmi de bonusare si incentivare</span></div><div class="MsoListParagraphCxSpLast" style="margin: 0in 0in 10pt 0.5in; mso-list: l0 level1 lfo1; text-indent: -0.25in;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><span style="mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;"><span style="mso-list: Ignore;">- </span></span><strong>Alternative.</strong> Un sportiv (mai ales in anumite sporturi) isi poate rata intreaga cariera intr-o clipa de neatentie. Un picior rupt, un umar dislocat sau o mana fracturata poate insemna finalul carierei sale. O infrangere rusinoasa poate insemna sfarsitul carierei pentru un boxer sau ciclist. Un manager, cand vede ca lucrurile au luat-o pe o panta descendenta (iar acesta va vedea intotdeauna acest lucru inaintea altora) va incepe sa-si pregateasca o “mutare strategica” intr-o alta organizatie. Pe parcursul cautarilor va porni generatorul de aburi pentru a amagi potentialul angajator, pentru a-si supra-evalua realizarile si momentum-ul companiei din care face parte. Va justifica intentia de plecare prin “cautarea unei noi provocari” (<em>sa scape din rahatul in care era bagat</em>) intr-un mediu mai challenging (<em>mai bine platit</em>)</span></div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 10pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Ati observat pana acum ca un executiv pe masura ce urca pe ierarhia imbogatitilor renunta la timidele incercari de a practica vreun sport (De echipa sau individual)? Si odata ajuns in top (undeva unde e foarte mandru de el) s-a terminat si cu sporturile.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span></span></div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 10pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br />
</span></div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 10pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">P.S. <strong>NU</strong>, Golf-ul nu e un sport. E o pierdere de vreme pentru niste geriatrici plini de colesterol carora li s-a mulat scaunul din birou pe coloana vertebrala; si o posibilitate de a-si etala noile masini, ceasuri si haine cu preturi absurde.</span></div><div class="MsoNormal" style="margin: 0in 0in 10pt;"><span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">BTW - sunt si eu un manager (poate mediocru). Sunt responsabil direct pentru 10 oameni, alaturi de care ma simt foarte bine in fiecare zi, facand ceea ce ne place. Era o perioada (e drept - foarte scurta) in care imi doream si eu sa ajung sa castig 200.000 EUR / an aplicand cu succes proceduri si tehnici manageriale. Ma bucur ca am inteles la timp ca acest lucru inseamna sa sacrific ceea ce am acum, si ca mi-a trecut repede.</span></div>freelancerhttp://www.blogger.com/profile/15494047439569858184noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3305529891869738312.post-22799239630932787492011-10-07T06:32:00.000-07:002011-10-07T06:39:27.644-07:00Primul postSalutare,<br />
<br />
desi lucrez in domeniul IT de vreo 15 ani, si in activitatea desfasurata ma straduiesc sa fiu mereu la curent cu noile tendinte (performantele companiei la care lucrez depind in mare masura de asta), in viata personala sunt un tip mai degraba conservator. Zic asta pentru ca nu am cont de <strong>facebook</strong>, pe <strong>linkedin</strong> nu am aparut decat in urma cu 6 luni (si atunci dintr-o necesitate legata de job), am un telefon vechi de vreo 2-3 ani (nu vreau sa aud de iPhone/iPad si alte dracii), iar acesta este primul blog pe care voi incerca sa-l actualizez cu postari noi, in limita timpului si a inspiratiei.<br />
<br />
Nu vreau sa vorbesc despre tehnologii IT, cat mai degraba despre viata intr-o companie din domeniul asta, si evolutia unui om implicat intr-o astfel de organizatie. Pe parcursul celor 15 ani am cunoscut oameni care mi-au lasat o impresie puternica, unii de la care am avut de invatat multe lucruri, si sunt fericit sa spun ca sunt inca coleg cu multi dintre ei.<br />
<br />
Desi in momentul de fata sunt intr-o pozitie din care as putea (ar trebui) sa judec (evaluez) alti oameni, prin acest blog incerc sa dau altora posibilitatea de a ma evalua pe mine.<br />
Mai e si un sentiment de a incerca sa dai inapoi comunitatii o particica din ce ai primit, pentru a te forma ca si personalitate.freelancerhttp://www.blogger.com/profile/15494047439569858184noreply@blogger.com0Timișoara, România45.7597222 21.23000000000001845.7024677 21.148788000000017 45.8169767 21.311212000000019